Respiraţia abdominală reprezintă modul natural şi eficient prin care omul trebuie să respire pentru a păstra un echilibru între corp, emoţie şi minte. Observaţi cum bebeluşii respiră abdominal din instinct.
Respiraţia se concentrează pe diafragmă. Este un muşchi în formă de boltă care separă plămânii de cavitatea abdominală.
În timpul inspiraţiei diafragma coboară, coboară împingând abdomenul către exterior iar în timpul expiraţiei diafragma se ridică trăgând după ea abdomenul.
Respiraţia corectă abdominală aduce în armonie sistemul circulator, respirator şi digestiv.
Tehnica trebuie să devină un mod de a fi în viaţa noastră. Fiind un mod corect de respiraţie, starea mentală, emoţională şi fizică se vor îmbunătăţi.
Să începem
Ne aşezăm pe scaun cu tălpile lipite de podea (nu încrucişate) şi coloana vertebrală dreaptă. Fundul este tras puţin înapoi, umerii relaxaţi şi pieptul spre înainte, centrul de greutate fiind în ombilic. Ombilicul trebuie să fie puţin mai sus de buric la bărbaţi şi puţin mai jos de buric la femei. Evident, cei experimentaţi se pot aşeza în poziţia de lotus.
Palmele le ţinem una peste alta în poală. Mâna stăngă peste cea dreaptă pentru Bărbaţi şi Mâna dreaptă peste cea stângă pentru Femei. Ori puteţi să inversaţi dacă vă este mai confortabil. Mâna stângă peste cea dreaptă pentru Femei şi Dreapta peste Stânga pentru Bărbaţi. Ori dacă vă este mai uşor puteţi să ţineţi în sus palmele pe genunchi.
Închidem ochii şi relaxăm complet corpul. Ne observăm fiecare respiraţie, fără a o controla. Cu fiecare inspiraţie şi expiraţie lăsaţi corpul să se relaxeze din ce în ce mai mult. Continuaţi să vă urmăriţi respiraţia şi să vă relaxaţi timp de 2-3 minute, cât îi este necesar fiecăruia.
După ce ne-am relaxat, punem mâna dreaptă pe abdomen deasupra buricului şi mâna stângă pe centrul pieptului.
Acum vreau cu fiecare inspiraţie pe care o faceţi să mişcaţi mâna dreaptă în sus odata cu abdomenul iar cu fiecare expiraţie mâna dreaptă se va mişca în jos. Continuaţi acest exerciţiu timp de câteva minute. Cu fiecare inspiraţie umflaţi abdomenul şi cu fiecare expiraţie retrageţi abdomenul. Simţiţi cum abdomenul se dilată şi se contractă. Mâna stângă de pe plămâni nu se mişcă. Nu trebuie să vă forţati, lucrurile vin natural, de la sine. Corpul automat îşi aminteşte cum să faca asta.
Inspiraţia trebuie să fie profundă pe Nas şi Expiraţia profundă pe gură (sau tot pe nas dacă vă este mai comod).
Cu timpul, din 2-3 meditaţii respiraţia abdominală trebuie să devină parte din viaţa voastră şi să fie modul în care respiraţi constant (inclusiv când dormiţi). Fiecare inspiraţie trebuie să dilate diafragma şi fiecare expiraţie să o contracte. Acesta este modul corect şi firesc prin care trebuie să respirăm instinctual.
În continuare, punem în discuţie respiraţia ritmică pentru că aceasta devine importantă pe măsură ce avansăm în unele meditaţii şi ne pregătim. Modul în care respirăm influentează realitatea care ne înconjoară. Tot prin respiraţie putem să atingem stări superioare de conştienţă şi să dobândim anumite siddhi.
În respiraţia ritmică inspiraţia şi expiraţia sunt egale ca durată de timp (3, 6, 12, 21 de secunde) iar pauza dintre inspiraţie şi expiraţie trebuie să fie egale cu jumatate din durata inspiraţiei şi expiraţiei, la fel şi cea de după expiraţie. Durata de timp utilizată de fiecare ţine de experienţă. Astfel că nu recomandăm durate prea lungi pentru începători.
Spre exemplu:
Inspirăm încet şi profund numărând până la 6
Ţinem aerul numărând până la 3
Expirăm încet şi profund numărând până la 6
Ţinem pauza numărând până la 3
Respiraţia ritmică o folosim înainte să intrăm într-o meditaţie mai profundă împreună cu cea abdominală. Evident, respiraţia abdominală şi cea ritmică trebuie menţinut pe toată perioada meditaţiei, instinctual, fără a ne focusa conştient pe ele. Respiraţia ritmică ne ajută să ne relaxăm şi să ne echilibrăm mai uşor, pe lângă alte beneficii pe care le vom discuta în următoarele articole.