Există, dar este și supraevaluat de către dorințele noastre într-o relație…majoritatea dorințelor venind din răni ce aștepta Prințul pe Cal alb să ne salveze din belelele în care ne aflăm, să ne iubească necondiționat și să ne accepte orice bășină. Din fericire, așa ceva nu există decât dacă căutăm să-l controlăm pe celălalt să fie așa cum vrem noi. Lucru ce nu este cosmoetic și care nu duce la altceva decât la abandon + trădare.
Ce este și ce nu este sufletul pereche? Sufletul pereche este o bucată de suflet la fel ca și noi din acest mare ciorchine. Putem să ne întâlnim cu el în această viață sau nu. Poate este în astral și ne îndrumă în viața asta. Oricum ar fi, nu trebuie să ne facem așteptări iluzorii dintr-o simplă îndrăgosteala că acel cineva este “marele ales”. Cum se manifestă de obicei întâlnirea cu sufletul nostru pereche? Adică cu acea bucată de suflet din ciorchine?
- Simțim că îl cunoaștem și că suntem la fel ca și el.
- În funcție de rolul pe care îl jucăm, putem să ne îndrăgostim de el sau nu. Dacă ne este menit să fim în relație amoroasă, ne îndrăgostim de obicei de el. Altfel, poate să fie chiar un părinte de-al nostru, un frate sau chiar un prieten ori profesor. Sufletul pereche nu include neapărat și sexualitatea.
- Parcă ne vine ca o mănușă.
- Ne înțelege și îl înțelegem perfect.
Ce nu este? Nu este cel care ne împlinește visele și nevoile așa cum visăm. Ba chiar putem să le împlinim cu alt suflet care nu face neapărat parte din familia noastră de suflete.
Mulți se îndrăgostesc brusc și nebunește de cineva. Și, imediat după, apare ideea “Acesta e sufletul meu pereche.” După ce dispare ușor- ușor îndrăgosteala și se văd problemele acolo, apare întrebarea “Dar oare nu mă aflu de fapt într-o relație karmică?”. V-ați prins.
Așadar, evitați iluziile sufletului pereche fără ca el să fie acolo. Până la urmă, pe noi ne interesează să fim ok într-o relație sănătoasă. Asta este ceea ce căutăm, nu? Și, din cauza asta, aspirăm spre acest suflet pereche. Veți ști atunci când îl întâlniți dacă este cazul. Nici nu trebuie să fie neapărat partenerul nostru, ci doar membru al familiei sau cunoștințe.
Recomandarea mea este să vă focusati pe rezolvarea problemelor din trecutul vostru pentru a forma relații sănătoase cu cei din jurul vostru, fără așteptarea sufletului pereche salvator.
Rezumat:
- Sufletul pereche nu este acela care ne salvează de toate probleme și este perfectul perfectului;
- Faptul că ne-am îndrăgostit sau am simțit o atracție inexplicabilă față de cineva nu înseamnă că este sufletul pereche;
- Este acea parte din familia noastră de suflete;
- Nu trebuie să fie neapărat iubit/a sau soț/soție, poate să fie chiar părintele, fratele sau colegul nostru de muncă.
Întrebări de pus:
Dacă nu ar există conceptul de suflet pereche. De unde ți-ai mai aștepta fericirea?
Cum crezi că ar fi partenerul potrivit pentru ține fără să-l idealizezi că suflet pereche?