Stima de sine scăzută este în strânsă legătură cu oglinzile. De obicei, se întâmplă când avem o părere proastă despre noi şi când nici noi nu ne recunoaștem valorile, şi nici ceilalți.
Stima de sine scăzută apare şi pentru că te confunzi cu corpul fizic sau mintea. Este o formă a Mayei de a te iluziona să-ți înveți lecțiile.
Mai jos, vreau să scriu din experienţele mele şi din analizele amprentei făcute.
Prin stima de sine scăzută de fapt înțelegem o neacceptare a unor părţi din interiorul nostru. Pe lângă asta este vorba şi despre moartea unor părţi vechi pentru a renaște. Părţi de care suntem atrași şi nu vrem să le dăm drumul. Asta o să ne ţină legați de ele şi o să zicem că avem stima de sine scăzută deoarece lucrurile nu se întâmplă cum știm noi iar viața vrea să ne duca într-o direcție şi noi nu vrem să lăsăm trecutul în urmă.
Cea mai întâlnită situație personală vis-a-vis de stima de sine scăzută este cea când s-a pus sinele superior pe tine şi îți dă restart total. Am întâlnit cazuri (inclusiv eu sunt unul dintre ele) când tot ceea ce ai acumulat din alte vieți se transformă profund. Cam tot ceea ce știai nu mai este de folos în viitor, ți-a folosit doar atunci pe moment iar acum este timpul să rămâi cu învățătura şi să le dai drumul.
Asta, bineînțeles, îți atrage tot felul de situații în viața ta, să te ducă într-o alta direcție. Şi nu o să-ți placă pentru că nu se pupă cu sistemul tău de valori şi de credințe din trecut. Aici poți trece prin stima de sine scăzută.
Exemplu personal:
Am avut mai multe reîncarnări în zona Egypt, pe la arabi, şi influenţa puternică din trecut a Lemuriei şi Atlantidei, acumulasem mai multă energie feminină şi eram atașat de tot ceea ce înseamnă viață de familie, societate şi unitate. Ei bine, în viața aceasta am intenționat un alt plan de existenţă. Un plan care mă scoate din zona de familist convins sau de totul pentru ceilalți. În prezent sunt focusat strict pe ceea ce înseamnă împlinirea misiunii personale, atât a mea cât şi a celorlalți. De aici am câștigat mai multă individualitate şi detașare. Deci viața nu îmi permite să stau şi să fiu de acord cu fel şi fel de poveşti iluzorii care nu se pupă pe planul existențial. La început, nu mi-a plăcut lucrul acesta şi îmi atrăgea o stimă de sine scăzută pentru că nu mă simțeam iubit pentru ce eram cândva, în trecut. Iar așteptările mele erau să mă simt iubit şi să funcționez cum funcționam cândva.
Am Talentul să oglindesc întunericul din celălalt. De asta îmi este ușor şi în analizele pe care le fac să văd planul de existenţă, problema şi soluția. Nu este chiar ușor să oglindești întunericul altora. Oamenii nu prea vor să se biruie pe ei, iar să își vadă întunericul oglindit o să-ți aducă chiar ție înjurături. Tu le proiectezi întunericul şi ei dau vina pe tine pentru problemele lor. Pentru a putea să îndrumi pe cineva trebuie să-i cunoști planul de existenţă bine şi să știi care e treaba cu el şi unde se îndreaptă.
Mulţi își oglindesc problemele în celalalt. Asta îi face să fie subiectivi şi să le spună celorlalți că au probleme pe care ei le au de fapt şi tot aşa… să-i îndrume aiurea. Deci dacă vrei să îndrumi pe cineva sau cauți îndrumare acel cineva trebuie să știe bine care-i treaba cu tine pe planteta asta. Altfel, cine știe pe unde mai ajungi….
Mai departe, cu acceptarea şi înțelegerea a ceea ce am de făcut, de ce am venit şi cum să o fac, stima de sine nu a mai fost scăzută pentru că am înțeles de fapt ce vrea sinele. Nu am făcut decât să renunț la vechile tipare care nu mai erau de folos şi atâta tot. Restul ţine de mine să merg pe val. Este un exemplu personal simplu de rezolvare a stimei de sine. Pur şi simplu trebuie să înțelegi de ce este scăzută, şi ce vrea de la tine.
De principiul Oglinzilor toată lumea a auzit. Chiar acum (11 Aprilie 2019) pe Tracena Tzolk’in ne aflăm într-o astfel de perioadă-timp a oglinzilor. Bineînțeles nu totul în viață este oglinda noastră. Depinde de mai multe aspecte precum Cunoașterea de Sine corectă şi perioada astrală pe care o traversăm.
Cum funcționează oglinzile? Ele îți scot la suprafață aspecte interioare pe care nu vrei să le accepți şi să le rezolvi ori nu le conștientizezi. Este firesc să te enervezi pe ceea ce vezi în exterior, asta pentru că ai de corectat undeva în tine. Vedeți… viața nu ţine de fapt să-i schimbăm pe ceilalți, ci să ne biruim pe noi înșine. „Cel mai mare biruitor este acela care s-a biruit pe sine însuși” Aţi auzit de un mare Maestru să vina în centrul orașului şi să înceapă sa facă minuni ca să vă schimbe cu ceva? Nu… pentru că fiecare are treaba lui aici pe Pământ momentan şi nu trebuie manipulat.
Exemplu:
Te uiți la unul care joacă la păcănele şi ai ceva cu el. Te enervează. Poate nu înțelegi de ce, dar îți găsești mereu motive în mintea ta. Ori dacă te uiți adânc în subconștient poate o să observi că şi tu ca şi el sunteți niște oameni care nu vreți să vă asumați responsabilități, ci doar să vină totul de-a gata de la viață. Şi asta poate să-ți fie ție o tendință din alte vieți. Tendința să primeşti totul de-a gata fără să faci nimic. Ori în viața asta ai pe plan existențial fix responsabilitatea şi munca ca lecție principală iar pe tine te enervează acei oameni. Până când? Până când tu ajungi responsabil cu viața ta şi cu înţelegerea faptului că nu toate vin de-a gata. Am dat un exemplu simplu şi banal. În realitate, sunt mai mai complexe motivele.
Alt exemplu. În alte vieți ai fost foarte dominator, autoritar, impuneai celorlalți ce să facă şi cum să facă într-un mod agresiv orgolios. În viața asta se întâmplă poate să ai fix astfel de părinți autoritari cu tine care să-ți dea daună totală, sau întâlnești chiar un partener de viață aşa, ori un şef de muncă ori situații în viață. Pe tine te enrvează rău acele persoane şi nu înțelegi că şi tu ai făcut asta cândva. Este o chestie karmică oglindită. Acum, pe plan având lecția compasiunii şi a înțelegerii punctului de vedere al celuilalt ai fost nevoit să treci prin acest proces. Cu înțelegerea lui, lucrurile se rezolvă de la sine.
Cu timpul, aceste aspecte oglindite în ceilalți o să-ți atragă stima de sine scăzută. Pentru că ești devalorizat până ajungi la 0. După ce ajungi la 0 îți îmbunătățești sistemul de valori şi renaști.
Este şi acel documentar Efectul umbrei legat de treaba asta, știți? Las aici un Link.
Autojudecata naște stima de sine scăzută şi automat şi judecarea celorlalți.
Exemplu personal. Nu am putut să accept ideea de prostie. Asta m-a făcut pe mine să citesc 1001 de cărți. Am citit şi tot citit. Şi cu cât citeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că nu ştiu nimic şi că trebuie să ştiu şi mai mult. Devenise un viciu. Ajungeam să intru în sevraj dacă nu citeam. Pentru că nu există o limita atunci când începi să studiezi ceva. Vorba lui Socrate “Singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu”. De ce am pățit asta? Pentru că aveam tendința din alte vieți să stau degeaba şi să contemplu existenţa. Iar în viața asta mi-am ales să fiu Mentor şi Îndrumător. Bineînțeles, am fost de mic criticat că nu sunt bun de nimic, că nu ştiu nimic… blablabla. Asta mi-a format un fel de traumă care m-a orientat pe partea de studiu şi cunoaștere de sine pentru a-i putea îndruma pe ceilalți şi să dau şi cunoașterea mai departe. Deci după cum am discutat în articolele precedente, traumele astea au un motiv serios pentru care apar pe plan existențial. Prin înțelegerea lor, te poți elibera de ele.
Vindecarea apare prin înțelegerea problemei şi creșterea spirituală. Când o să crești mai mare din punct de vedere spiritual o să-ți zici ceva de genul “Eh căcat… cum puteam să fiu supărat pe asta?”. Eu am avut o viață în care am fost acuzat pentru Cunoaștere (“Erezie”) şi mi-am luat omor cu un mare ciomag pe spate. Vă dați seama… mă gândeam. Cum ar fi să te acuzi singur pentru erezie şi să te sinucizi? :))
Prin neacceptarea de sine, a trecutului şi a ceea ce ai de făcut, apare o forma de Mândrie (Slava Deșartă). Asta înseamnă că încerci să arăți altceva decât ceea ce ești. Ei bine, aici este foarte subtilă chestia. De obicei, dacă îți propui un obiectiv şi să ajungi cineva, trebuie să începi să simți ca şi cum ești deja acel ceva şi ai îndeplinit acel ceva. Astfel că, pe parcurs o să-ți fie mai ușor să-ți depășești obstacolele pentru atingerea obiectivului. Deci, devine necesar de foarte multe ori să te dai altceva decât ceea ce ești pentru a ajunge acolo. Toți facem asta. Este precum apa care ia formă şi culoare. Apa este incoloră noi îi dăm culoare şi formă cum vrem să arate. Dar să nu uitam că esența este apa. Sau alt exemplu, cu aurul ce are forma de cercel. De fapt acolo este aur care a luat o formă. Noi suntem Co-Creatori trebuie să materializam ceva. Viața este alb negru şi noi trebuie să-i dam culoare după cum vrem să fie. Altfel, o vedem doar alb-negru şi cel mai probaibl o să stăm mereu în depresie şi o să ne enerveaze toți oamenii pentru că suntem prea perfecționiști şi vrem ca toți sa fie la fel alb-negru.
Linia subțire unde este? Una este să vrei să ajungi unde ți-ai ales pe plan existențial. Şi alta este să fugi de karma şi de lecțiile pe care le ai. Ultima situație te face să baţi pasul pe loc. Trebuie să tranformi Mândria (Slava Deșartă) în Demnitate. Ești Demn atunci când îți asumi cine ești şi planul de viață, şi îți menții integritatea indiferent dacă celorlalți le place sau nu. O să ai multe ispite în cale pentru a demonstra cât de fidel îți ești ție însuți.
Așadar, din experienta mea, cea mai bună modalitate de a rezolva stima de sine scăzută este trăirea în Sine/Adevăr. Conștientizarea faptului că totul este sinele te poate elibera de iluziile şi neacceptările dualității pentru care te simți cu stima de sine la pământ. Orice formă de iluzie naște o stimă de sine scăzută. Când realizezi că totul este Conştiintă-Existenţă-Beatitudine şi rămâi pe calea de mijloc nu ai cum să te umilești sau preaslăvești. Eşti pe val cu viața, în sincronicitate.
Vezi şi articolele cu Sacrificiul de „Sine”/Iluzii şi diferența dintreAdevăr şi Iluzie.