Iubirea Necondiţionată şi Sacrificiul de “Sine”/ Iluzii
Prin Iubire Necondiţionată ne referim şi la Sacrificiul de “Sine”/Iluzii, realizarea faptului că există o singură conştiinta, trăirea în adevăr, urmarea Căii şi a Virtuţii, calea de mijloc, glasul inimii şi al sinelui superior.
Prin Cunoaşterea de Sine/Cunoaşterea Adevărului apare şi Iubirea de Sine prin însuşi Acceptarea Sinelui/Adevărului şi renunţarea la Iluzii (percepţii iluzorii asupra vieţii, care ţin de dualitate).
Iubirea necondiţionată nu are cum să existe la nivelul personalităţii duale aşa cum este ea în prezent. Pentru a face această diferenţă mai uşor, avem mai jos o poză cu sistemul de 13 chakre egiptean. Aici avem o chakră a iubirii personale şi o chakră a iubirii necondiţionate (Christul).
Chakra iubirii personale se află deasupra celei christice după cum se vede şi în imagine. Iubirile personale le recunoaştem simplu, prin preferinţele noastre. Este şi ceea ce ne face unici de fapt. Iubim să mâncăm mango. Sau ne îndrăgostim de femeile roşcate. Sau ne place o anumită culoare etc.
Iubirea personală este în strânsă legătură cu personalitatea noastră. Personalitatea fiind şi principala lecţie de viaţă prin care ne dezvoltăm şi evoluăm. Tot ea este în stransă legatură cu lobul frontal. Stiţi că devenim ceea ce avem nevoie să învătăm şi în special ceea ce nu ne place la alţii? Astfel suntem prinşi în dualitate. Credem că suntem doar corpul fizic cu personalitatea curentă tocmai pentru a ne şlefui caracterul/spiritul.
După cunoaşterea dată prin Drunvalo Melchizedek ştim că pe Pământ pot să existe cinci niveluri de conştienţă (adică nivel de a interpreta realitatea). Nivelurile care sunt legate de geometrie, cromozomi, înălţime, comportament etc.
Nivelurile 1, 3 şi 5 sunt armonice iar 2 şi 4 sunt dizarmonice. Armonice, adică toţi cei aflaţi pe acel nivel trăiesc în unitate, trăiesc toţi ca un singur spirit, iar nivelurile 2 şi 4 sunt niveluri ale dualităţii/separării. Trebuie să treci prin fiecare în parte. De la 1 la 2 şi după, la 3. Nu poţi direct de la 1 la 3.
Pe nivelul 1 se află aborigenii care manifestă o iubire necondiţionată imperfectă deoarece nu ţine cont de propria nevoie, ci există doar la nivel de sacrificiu pentru ceilalţi.
Pe nivelul 2 ne aflăm noi oamenii din prezent, care ne-am orientat mai mult spre egoism decât spre manifestarea de iubire şi necondiţionată.
Iar la nivelul 3 trebuie să ajungem. Cel armonic care manifestă Iubire Necondiţionată într-un mod care implică şi propria personalitate/individualitate.
Urmatoarele două sunt dincolo de înţelegerea noastră. Mai multe despre aceste niveluri se regăsesc în cartea lui Drunvalo Melchizedek – Floarea Vieţii,Vol. 2.
De fapt, când ne referim la iubire necondiţionată ne referim la conştientizarea faptului că toţi suntem o singură conştiinţă. Ţinem cont de o mare învăţătură care spune aşa: “Să nu-i faci celuilalt ce nu ai vrea să ţi se facă ţie”. Trebuie să intrăm pe calea de mijloc. Nici aceasta, Nici aceasta (NETI NETI). Calea de mijloc este însăşi calea virtuţii. Prin ea vorbeşte sinele, îţi urmezi sinele şi devii una cu sinele.
Prin trăirea în sine, automat trăieşti în iubire necondiţionată. Prin sacrificiul de Sine în prezent înţelegem de fapt Sacrificiul de Iluzii/Renunţarea la Iluzii. Adică de atitudini care îţi provoacă suferinţă atât ţie, cât şi celorlalţi.
De multe ori nu vrem să renunţăm la aceste Iluzii în favoarea Sinelui pentru că suntem atraşi de ele şi de egoism. Însă dacă viaţa o cere, este singura cale de intrare în armonie şi trăire în adevăr. Prin renunţarea la percepţiile greşite care îţi pot provoca suferinţa începi să trăieşti în adevăr. „Îmbrăţisaţi Adevărul şi Adevărul vă va elibera.”
Mulţi, când aud de sacrificu de sine, se gândesc că renunţă complet la ei, la ego şi la a face pe plac celorlalţi. Astfel, ajung un fel de sclavi. Acest aşa-numit sacrificiu trebuie făcut pentru a păstra o bună armonie şi împlinire a destinului. Altfel, devine mai mult orgoliu de salvator. Trebuie să existe şi o individualitate în toată treaba asta pentru a rămâne în nivelul 3. Dacă ştiţi acei Maeştri Înălţaţi (Thoth, Tara, Iisus, Maria Magdalena etc.) au şi ei un nume totuşi. Adică conştientizează că sunt eterni că totul este o singură conştiinţă şi mişcare, că totul este iubire. Dar au un potenţial, o unicitate, sunt cineva, reprezintă ceva. Nu o să zică „Eu sunt Etern şi gata. Pa. Restul este iluzie”. Asta este doar fuga de propria responsabilitate a ceea ce eşti. Asta este chiar căderea în dualitate prin neacceptarea unicităţii.
Cine se screme să iubească necondiţionat de la nivelul personalităţii duale umbrită de iluziile Mayei, trebuie să aibă grijă să nu se cace pe el.
Sacrificiul de „Sine”/Iluzii este unic pentru fiecare. Fiecare are de sacrificat ceva din orgoliu lui care-l ţine în dualitate. Din analizele amprentei făcute de mine am văzut multe cazuri. Poate să fie un sacrificu al gândirii că eşti un mare sfânt. Sau să renunţi la ideea de ataşament faţă de familie. Sau să renunţi la orgoliile de big boss etc. Este unic pentru fiecare. Aici fiecare trebuie să se cunoască pe sine pentru a înţelege ce nu îl lasă să meargă pe calea de mijloc.
Un exemplu care ţine de sacrificul de „sine” pentru împlinirea destinului este Iisus. Citire din Evanghelia după Matei, Capitolul 26.
47.Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
48.Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El.
49.Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
50.Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.
51.Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.
52.Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53.Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54.Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie.
55.În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56.Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit.
Observaţi aici model de sacrificiu pentru împlinirea menirii. S-a lăsat prins special tocmai ca să împlinească profeţiile şi să fie model. Asta nu înseamnă că fiecare trebuie să se lase omorât de habotnici. Acest sacrificiu depinde de fiecare în parte unde şi cum trebuie să-l facă. Iar pentru asta este nevoie de Cunoaştere de Sine. Pe Iisus îl mai avem ca model atunci când zice că a fost purtat de „Duh” în pustie unde a stat şi a postit 40 de zile. Deci a fost purtat de Sinele lui în pustie, nu s-a dus el aşa, de capul lui.
Există acele grupări “Sataniste” care promovează crucea întoarsă. Ce vor ei să facă de fapt este să nu-şi asume karma/destinul ci să trăiască oarecum libertini, cum cred ei că este bine în dualitatea lor. Ei spun că a simţi iubire este o slăbiciune. În acest sens, toţi oamenii sunt mai mult sau mai puţin satanişti. Pentru că nu toată lumea îşi urmează sinele şi îşi sacrifică iluziile dualităţii pentru a se elibera. Ei o iau invers. Îşi sacrifică sinele (iubirea) pentru a-şi urma iluziile dualităţii. (vezi aici articolul cu Lucifer şi dualitatea).
Ei bine, adevărata eliberare apare prin asumarea karmei/destinului. Altfel este doar o fugă de Sine. Secretul constă în a uni personalitatea cu iubirea necondiţionată şi a urma calea de mijloc.
Mai exact, ce sacrificăm? Pur şi simplu sacrificăm acel lucru care nu ne permite să vedem unitatea existenţei. Şi cum îl sacrificăm? Îl învăţăm pur şi simplu prin lecţiile noastre de viaţă. La un moment dat, o să conştientizăm unitatea ca nişte Co-Creatori Conştienţi. Avem şi personalitate şi iubire necondiţionată. Suntem cineva în Universul acesta.
Deci iubirea necondiţionată şi sacrificiul de sine nu au legătură cu renunţarea la personalitate şi nici cu mila (vezi aici articolul Compasiune vs. mila), ci cu conştientizarea şi cunoaşterea sinelui adevărat care se manifestă prin tine şi se află în tot şi în toate. Aici iluziile se topesc si iubirea apare. Aici tu câştigi putere şi cunoaşterea de a Co-Creea în armonie cu viaţa.