Despre Judecată
Probabil aţi auzit cu toţii de ideea să nu judeci, ci să trăieşti în unime, totul pace şi iubire.
Dar ce este de fapt Judecata? Şi cum putem face să nu mai judecăm situaţiile? O să vedem că de fapt Judecata este folositoare.
Există mai multe motive pentru care judecăm în diverse situaţii. Spre exemplu:
Judecăm ceva ce noi am făcut în alte vieţi şi nu ne mai place (adică vedem o persoană care se comportă cumva şi o judecăm pentru că nu ne place acel comportament… nu ştim de ce, dar în subconştient este un tipar venit din alte vieţi) Model: Ai fost hoţ în alte vieţi, în viaţa asta înveţi ce înseamnă responsabilitatea şi munca, iar acum te trezeşti că judeci hoţii şi nu îţi dai seama de ce. Pentru că tu ai de integrat acel aspect. Şi când ai o lecţie de viaţă trebuie să înţelegi ambele părţi pentru a da naştere căii de mijloc. Înţelegi ce înseamnă Hoţia şi ce înseamnă Munca… astfel le uneşti şi ajungi la calea de mijloc. La calea de mijloc ajungi când înţelegi lecţia. Iar cu lecţia înţeleasă ştii cum să le aplici şi când în funcţie de context. Iar caracterul mai „şmecher, hoţ” este bun în anumite situaţii. Dar pentru asta ai nevoie să-l integrezi în structurile tale prin lecţiile de viată trăite. Ajuns la calea de mijloc, rămâi pe principiul „Invaţă regulile ca să ştii cum să le încalci”.
Judecăm pe baza convingerilor noastre, a ceea ce ştim că este bine şi rău pentru noi la nivelul de conştienţă la care ne aflăm. Iar aceste convingeri sunt formate în vieţi la rândul, prin propriile experienţe trăite. Astfel că ţi-ai stabilit tu un tipar asupra a ceea ce este rău sau bine (adevărat), după propriile experienţe.
Judecăm din cauza invidiilor sau a neîmplinirilor noastre. Vedem pe cineva care a reuşit să facă ceea ce noi nu am reuşit şi îl judecăm. Model: În viaţa aceasta ne-am ales să învătăm să fim un vindecator bun. Nu ne-am orientat pe destin, ci ne-am lenevit, astfel că vedem pe Facebook sau undeva pe cineva bun în Terapii şi începem să-l judecăm pe acel cineva din cauza invidiilor şi a neîmplinilor noastre. Asta nu o să facă decât să-ţi atragă în continuare acea lecţie de viaţă ca să înveţi să fii şi tu un bun terapeut.
Tocmai de asta ne aflăm în această lume duală unde judecăm. Pentru a învăţa ce este rău şi ce este bine spre desăvârşirea noastră. Ajunşi la un nivel de conştienţă superior binele şi răul se schimbă pentru noi. Aici putem să-i înţelegem pe cei mai de jos care fac rău şi care fac bine pe baza înţelepciunii dobândite vieţi la rândul.
Ce este rău sau bine depinde de fiecare în parte şi de nivelul lui de conştienţă. Adică de nivelul lui de evoluţie spirituală. Ce este rău sau bine este diferit în viziunea unui om faţă de o fiinţă mult mai evoluată din punct de vedere spiritual. De asta, multe fiinţe evoluate nici nu se chinuie să vorbească cu oamenii mult mai involuaţi decât ei… pentru că nu au cum să se înţeleagă. Nu sunt pe aceeaşi frecvenţă.
Iar ca să învăţăm ce este rău sau bine, devenim chiar noi acel ceva pe care îl judecăm şi îl vedem în exterior. Deci, dacă judeci prostituatele s-ar putea să devii chiar tu pusă în acea situaţie. Ori hoţii ori altceva. Când judeci un lucru trebuie să fii pregătit în interior şi să fii model şi exemplu pentru a demonstra că este greşit acel ceva conform convingerilor tale şi nivelului tău de conştienţă/evoluţie. Altfel, viaţa o să te pună în acea situaţie şi o să te dărâme dacă nu ţi-ai învăţat acele lecţii. Ori eşti profesor şi îi îndrumi corect pe ceilalţi ori îţi place să preiei karma celorlalţi şi să ţi-o asumi prin judecăţile tale. Dacă vrei să judeci un om trebuie să-i înţelegi corect acele aspecte şi să-l poţi îndruma. Altfel, preiei şi tu lecţia pe care nu o înţelegi şi nici el nu este îndrumat. Judeci politicienii că sunt corupţi? Dar tu poţi fi un bun model şi exemplu în locul lui? Poate, pe lângă asta politicienii nu fac decât să plătească datoriile karmice ale poporului. Un popor plin de preacurvii, avorturi, beţii, superficialităţi şi prostie nu are cum să primească nişte conducători elevaţi spiritual. De ce? Pentru că nu o să-i înţeleagă. Cum îţi dai seama că cineva este mai elevat decât tine dacă tu nu te cunoşti pe tine însuţi. O să ai impresia că viziunile omului dezvoltat spiritual sunt rele şi împotriva ta.
Dacă vrei să ajungi la un nivel elevat de conştienţă, ai nevoie să şlefuieşti elementele şi să treci prin diverse experienţe. Aşa că, dă-ţi voie şi urmează sinele.
Atunci când judeci un lucru poate să fie ok sau nu în funcţie de context.
Spre exemplu, eu pot să mă uit la cineva care bea alcool de rupe şi să-mi dau seama că este rău ce face, deoarece din propria experienţă ştiu că nu o s-o ducă prea bine cu sănătatea şi nici nu are motiv spiritual să faca asta. Aici pot să fiu îndreptăţit dacă îl judec după sfaturile sinelui. Dacă eu aş fi băut alcool mult şi aş fi judecat pe altul că nu face bine, atunci ar fi fost o problemă aici. Stiţi acel principiu care spune să nu judeci pe preot pentru că prin el vorbeşte sinele tău. În unele situaţii, dacă ai acest har de ghid/sfătuitor poate să fie folositor în îndrumarea celorlalţi, chiar dacă tu nu eşti model. Însă dacă înveţi acest arhetip al ghidului în viaţa aceasta, înseamnă că înveţi să fii şi model celorlalţi.
Sau pot să judec pe cineva că nu-mi place mie faţa lui. Iar asta îmi scoate la suprafaţă aspecte pe care nu le înţeleg, sub formă de lecţii de viaţă.
De obicei, când judeci ceva este un lucru pe care nu îl înţelegi sau un lucru pe care îl înţelegi şi vezi că nu o să-l ducă într-o direcţie prea bună pe om. Asta te face să vrei să-l schimbi. Aici poţi cădea în capcana de a impune adevărul tău celorlalţi, ştiind tu cum este mai bine. Ceea ce devine adevărat. Însă majoritatea oamenilor au nevoie de experienţe ca să îşi dea singuri seama ce este rău şi ce este bine şi să le integreze în structurile lor. Unii învaţă şi din sfaturi, alţii doar când se lovesc de situaţii. Ambele cazuri devin utile.
Când înveţi o lecţie de viaţă/un Arhetip, te duci cam în toate aspectele lui şi îl experimentezi pentru a-l Măiestri. Să zicem că ai de învăţat Arhetipul Săgetătorului. Astfel esti pus în situaţia să dai sfaturi aiurea şi impui adevărul tău celorlalţi sau întâlneşti în jurul tău persoane care au şlefuit deja acest aspect al Săgetătorului şi te apuci să-i judeci din invidiile inconştiente faţă de ei. Ca să poţi da sfaturi bune, trebuie să întelegi ce înseamnă să dai şi sfaturi proaste. Aşadar, când aveţi o lecţie de viaţă trebuie să vă daţi voie să greşiţi pentru că sigur o să greşeşti pentru a o învăţa.
Ştiţi, astrologic ne referim la Jupiter sau Arhetipul Săgetătorului ori al Porumbului din Calendarul Tzolk’in. În Tzolk’in Porumbul mai este numit şi “Bătrânul Înţelept”. De ce? Pentru că el a acumulat experienţe vieţi la rândul, a ajuns la o anumită desăvârşire spirituală şi îşi dă seama ce este bine sau nu pentru un om ca să-l poată îndruma mai departe. Preotul devine ca un canal de transmisie între divinitate şi om. Iar prin el vorbeşte sinele omului pe care îl îndrumă.
Aceşti Jupiterieni au un sistem de convingeri prin care ei cred că deţin adevărul absolut. De ce? Pentru că ei cred cu tărie în convingerile lor şi ceea ce crezi devine şi realitatea ta. Astfel se simt îndreptăţiţi să spună că ei cunosc adevărul. Deoarece cum spun ei este adevărat. Bineînţeles nu este adevărul absolut, ci este adevărul lor.
Însă răul şi binele devin diferite la fiecare persoană în parte. Fiecare are adevărul lui interior pe baza experienţei spirituale.
O să spuneţi că poate este rău să-i dai o palmă cuiva. Pentru că îţi face karmă şi altele. Totuşi, în anumite contexte, ghidat de sinele tău acest lucru poate să fie binevenit şi ca o lecţie de viaţă pentru celălat. Ori nu….
Aşadar Răul şi Binele depinde de fiecare în parte. Iar pentru asta fiecare are nevoie să se cunoască, să ştie cine este, şi ce are de învăţat pentru a întelege ce este răul şi binele pentru el şi cum să-l transceadă. Când este bine să faci ceva şi când nu este bine. Asta depinde de evoluţia fiecăruia prin Cunoaşterea de Sine şi Adevăr.
Revenind la Ahetipul Preotului şi a misiunii lui, haideţi să vă spun o poveste cu mine…
Acum ceva ani eram student la Facultatea de teologie crezând că prin ea îmi pot împlini misiunea. Pe vremea aceea, îi studiam pe Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Cleopa Ilie, Iustin Pârvu şi alţi grei ai Ortodoxiei. Tot în această perioadă îmi făcusem un obicei şi repetam mereu mental rugaciunea “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. O repetam non stop, mă culcam cu ea în gând şi mă trezeam cu ea. La un moment dat, într-o anumită conjunctură am fost dus la prostituate (Vă puteţi imagina, în timp ce eu eram pus pe treabă acolo în mintea mea se derula rugaciunea cu Doamne Iisuse ? 
). Toate bune şi frumoase până am fost la preot să mă spovedesc. Aşa era firesc o dată la ceva timp să te duci şi să-i spui tot ce ai făcut. Aşa că m-am dus şi i-am spus tot, implicit acest eveniment. Preotul Ortodox de atunci nu a fost de acord şi m-a întrebat: “Păi şi nu îţi pare rău pentru ce ai făcut?” iar eu am spus “Nu…păi ce să fac acum să mint că îmi pare rău dacă nu îmi pare rău?” (ştiţi, este un pricipiu că nu ai voie să minţi atunci când te spovedeşti, aşadar nu puteam să mint că îmi pare rău). Mai departe, preotul mi-a spus că am facut ceva rău (nu mi-a spus şi de ce, nu am înţeles atunci) şi mi-a dat să fac un canon de câteva sute de plecăciuni pe zi cu fruntea lipită de pământ. Alt principiu, că trebuie să faci cononul spus de preot pentru că prin el se consideră că vorbeşte sinele tău sau îngerii tăi păzitori sau ceva divin care te îndrumă. Am respectat acest principiu, m-am dus acasă şi am început să mă pun pe înfăptuirea canonului. Am făcut câteva sute de plecăciuni la divinitate cu speranţa că o să înţeleg ce am făcut greşit şi că o să mă îndrept. Vă daţi seama probabil, îngerii se uitau la mine şi spuneau ceva de genul…”Uite-l şi pe ăsta ce prost este, se apleacă de 500 de ori să-l ierte cineva când ar putea să citească pur şi simplu o carte despre energia sexuală şi să înţeleagă ce a facut” (ulterior am înţeles cum stă treaba şi am scris şi un articol despre asta). Într-adevăr, acest principiu că nu trebuie să judecti preotul, cum este ca om sau ce face pentru că prin el vorbeşte sinele tău cu tine… s-a potrivit în această situaţie. A doua zi am făcut o febră musculară foarte mare de nu mă mai puteam mişca (nici pe vremea când făceam Karate de performanţă nu eram chiar aşa). Aici mi-am dat seama că nu este chiar ok ceea ce fac şi ce se întamplă deoarece bat pasul pe loc. Poate dacă mai făceam câteva sute de plecăciuni îmi dezvoltam şi un orgoliu spiritual: „Uite câte plecăicuni fac eu, să vadă divinitatea ce sfânt sunt” . Ulterior, am renunţat la Facultatea de Teologie şi la astfel de practici ortodoxe, nepotrivite pentru mine. Poate ca în trecut când oamenii erau mai plini de orgolii erau folositoare aceste practici ca să-i scoată pe oameni din slava deşartă şi să-i orienteze spre sine. Însă este o diferenţă de viziune între unul care se vede din perspectiva Ego care se roagă la Sine/Dumnezeu şi unul care conştientizează că el este sinele.
Ce vreau să spun este că preotul are talentul să te lege şi să te dezlege conform puterii lui interioare şi înţelepciunii dobândite. Cu toţii manifestăm acest talent, mai mult sau mai puţin în interiorul nostru prin judecăţile emise.
Poate aţi mai auzit că daca te duci la Preoţii din pustie ăia îţi dau canoane grele pe care nu le poţi duce până la capăt. Asta deoarece ei au lumina interioară mai mare şi au aşteptări mai mari de la ceilalţi spre îndreptăţirea lor. Iar preoţii din Parohie sunt mai înţelegători cu tine şi te îndrumă altfel. De ce? Pentru că ei au trecut prin ce ai trecut tu şi te pot ajuta. Evident, este ceva general. Depinde de la caz la caz.
Mai ştiţi acele persoane care judecă pe cineva cu lumina interioară foarte mare astfel încât devine aproape instant karmă pentru ei. Deci ceea ce judeci trebuie să fii puternic şi să-ţi asumi la nivelul tău de conştienţă că este greşit sau corect acel lucru. Asta pentru tine. Altfel, toată judecata emisă pe acel ceva se întoarce împotriva ta. Şi dacă ai mai dat şi de cineva cu putere interioară mare… atunci Dumnezeu să te ajute!
Preotul sau Guru are puterea să-ţi ardă karma şi să te sfătuiască unde ai greşit, de ce ai greşit şi cum să îndrepţi acel lucru. Cam asta este misiunea lui. Să fie ca un canal de transmisie între sinele superior şi tine. Aici el o să-ti spună ce ai facut bine şi ce nu, conform nivelului tău de coşntienţă şi adevărului tău interior, mai departe o să te îndrume. Preoţii ştiu sau ar trebui să ştie că ei devin responsabili de karma ta şi este alegerea lor dacă vor să te ierte sau nu. Mulţi fug de dezlegări pe partea de avorturi sau alte karme mai grele pe care ei nu le pot duce.
Eu am fost preot vieţi la rândul. În Atlantida am fost preot, am mai avut şi în şirul reîncarnărilor vieţi ca preot. Cunosc foarte bine acest Arhetip şi această meserie încat să pot să vorbesc despre ea. Pe lângă ce am spus, sunt mult mai multe despre el. Despre talentul de a-i îndatora karmic pe ceilalţi sau talentul de a deveni corupt ori doar cu dorinţa de faimă. Sau despre dorinţa de a impune adevărul lui prin inducerea fricii în ceilalţi astfel încât să-i domine. Despre mâncatul piperat şi legatura cu ficatul. Furia acumulată în ficat din cauza judecăţilor că ceilalţi nu sunt conform viziunii tale. Sunt multe de spus despre acest arhetip. Eu îl cunosc pentru că l-am experimentat pe toate părţile.
Responsabilitatea Ghidului nu este să se răzbune pe tine sau să-ţi dea canoane din oftică şi să nu înţelegi nimic din ele, ci să fie un canal de transmisie obiectiv între Sinele tău Superior şi tine. Dacă îţi mai dă şi o bătaie poate să fie şi aia binevenită. Ştiţi acele poveşti cu Maeştrii Zen care îşi băteau discipolii şi făceau cei mai mari maeştri din ei? Bineînţeles, depinde de la caz la caz să înveţi când acest fapt devine rău sau bine pe baza înţelepciunii dobândite cum am discutat mai sus.
Cu desăvârşirea spirituală prin înţelegerea răului şi a binelui, fiecare urcă trepte pe nivele de conştienţă şi ajunge în punctul în care spune că totul este unime/sinele şi nu există rău şi bine. Evident, nu există în perspectiva lui de acolo şi la nivelul la care a ajuns. Însă atât timp cât te afli aici jos există o perspectivă despre rău si bine pe care trebuie să o înţelegi. Acest rău şi bine sunt de fapt lecţiile de viaţă.
Aşa că nu te abţine să nu judeci lucrurile pentru că sigur o s-o faci. Deja ai judecat lucrurile prin neacceptarea lor şi intenţia de a la transforma. Încearcă să afli de ce judeci acel lucru şi dacă e bine sau nu să-l judeci. Poate judeci oamenii corect şi chiar ai putere să-i înveţi şi să-i sfătuieşti. Ori poate judeci din propriile tale neînţelegeri. Trebuie să vezi calea de mijloc. Din masculin + feminin se naşte copilul şi din alb + negru se naşte gri. Vezi calea de mijloc.
Nu totul este oglinda noastră. Unele aspecte sunt înţelese de noi şi avem puterea să-i sfătuim pe ceilalţi cum să le depăşească. Altele pot fi doar problemele noastre interioare sub formă de oglindire în ceilalţi. Depinde de fiecare în parte. Sinele comunică constant cu tine, nu neapărat prin oameni competenţi cu talent de preot, ci chiar printr-un simplu mesaj pe Facebook sau un afiş publicitar pe stradă. Fiecare trebuie să se Cunoască pe sine însuşi pentru a învăţa ce este răul şi binele şi cum să-l depăşească.
Eu am dezvoltat Iluminarea Potenţialului şi pun în serviciul vostru analiza amprentei energetice pentru a vedea ce aspecte aveţi de integrat, ce lecţii de viaţă de învăţat şi cum să le luaţi mai uşor ca să nu vă învârtiţi 17 reîncarnări pentru a repeta aceeaşi lecţie… venim cu sfaturi practice şi cu rezultate prin integrarea lor.
Aşa cum sunteţi obişnuiţi… Vă Mulţumim şi Vă Iubim! 