Despre îndrăgosteală, relaţii şi rolul lor în evoluţia noastră
Unul dintre cel mai controversate subiecte este cel legat de relaţii… să fim serioşi, cine se simte perfect şi împlinit într-o relaţie sau nu a suferit din dragoste? Eu nu cunosc cazuri!
De ce ne îndrăgostim?
Din experienţa personală şi a analizelor făcute am observat că ne îndrăgostim fix de cine nu suportăm în adâncul subconştientului nostru. Ne îndrăgostim fix de opusul nostru. Ne îndrăgostim fix de cine avem nevoie pentru a ne dezvolta în continuare. Aşa ne alchimizăm precum Yin şi Yang. Eu am ceva ce el/ea nu are şi el/ea are ceva ce eu nu am. Aşa învăţăm unul de la celălalt… (dacă nu ne scoatem orgoliile la suprafaţă şi ne despărţim aiurea)
Pentru că ne îndrăgostim fix de umbra noastră, mascată cu siguranţă. După ce trece această perioadă de îndrăgosteală vor aparea conflicte. Conflicte constructive care ne scot la suprafaţă diverse defecte care trebuie îndreptate şi calităţi care trebuie puse în valoare. Astfel se uneşte masculinul cu femininul şi devenim una, prin acceptarea şi înţelegerea umbrelor noastre.
În interiorul nostru, persoanele/arhetipurile de care ne îndrăgostim sunt fix duşmanii noştri (partea opusă de care avem impresia că este la fel ca noi). Sunt de fapt aşteptările noastre pe care le avem de la ceilalţi şi pe care nu ni le asumăm. Avem aşteptarea de la ceilalţi să fie mai impunători. Aşa ne îndrăgostim de persoana de sex opus care este mai impunătoare. Ori dacă noi nu mai avem această aşteptare de la ceilalţi şi devenim noi impunători, atunci nici nu ne vom mai îndrăgosti de astfel de persoane. Mereu, aşteptările noastre de la noi se reflectă în ceilalţi şi ne fac să ne îndrăgostim de ei, având şi aşteptări de la ei, să ne rezolve problemele, fie că ne îndrăgostim de un obiect sau de o persoană
Senzaţia de îndrăgostit (îngheţ) este de fapt o stare de frică pe care o avem faţă de cineva/ceva. Cu cât mai multe frici, cu atât mai multe ataşamente, cu atât mai mult dorinţa de a fi iubit, cu atât mai multe nevoi şi cu atât mai multă suferinţă
Faptul că ne îndrăgostim de cineva este minunat pentru că el/ea ne este completarea noastră (pe termen lung sau scurt) şi tot el/ea este cel/cea care ne arată cine suntem şi ne ridică mai sus dacă suntem atenţi. Nu putem fi ipocriţi şi să stăm reci ca gheaţa de frica de a ne îndrăgosti sub pretextul ”Eu sunt o persoană evoluată, nu mai am ataşamente şi de cine să mă îndrăgostesc”. Acest text clar ne trage în jos şi ne ţine blocaţi pe evoluţia noastră. Şi da… îndrăgostitul ţine de karma/destin şi de evoluţia noastră. Ea se manifestă la nivel de personalitate. La nivel de spirit, se manifestă iubirea necondiţionată.
De ce apar relaţiile în viaţa noastră?
Relaţiile pot surveni din mai multe puncte. Enumerăm câteva comune:
Relaţia cu o persoană din altă viaţă în care ai avut o datorie karmică. De obicei, aceste relaţii se realizează printr-o dragoste la prima vedere şi un deja vu faţă de persoana respectivă. Din experientă, am observat că aceste relaţii durează o perioadă foarte scurtă de timp (sunt mai mult nişte aventuri).
Relaţia cu o fiinţă stabilită înainte de venirea în acest trup (unii îi mai spun şi suflet pereche). Şi aici pot fi stări de deja vu dar nu aşa de evidente precum în relaţiile karmice. Motivul stabilirii unor astfel de relaţii înainte de întrupare este evident una de evoluţie conştientă.
De fapt, ideală ar fi înţelegera în cupluri ca fiind fiecare partener cu talentele, calităţile şi defectele lui. Astfel, să ne alegem pe cineva mai diferit decât noi, să ne accepte şi sa evoluăm împreună. Ce ţine un cuplu în picioare este viziunea asupra vieţii şi direcţia în care se îndreaptă. De aceea, cuplurile cu aceeaşi direcţie în viaţă, dar total diferite ca persoanlitate rezistă cel mai mult. Evident că vor exista certuri şi conflicte. Acestea sunt inevitabile, fiind două lucruri în contradicţie, precum o persoană prea emotivă sau o persoană prea tranşantă. Aşa se ajunge la echilibrul dintre cele două aspecte şi se menţine drumul drept
Sau relaţia cu cineva total necunoscut şi nou ca spirit. De obicei, aici nu avem dragoste la prima vedere şi aceste relaţii pot ţine mai mult timp, nefiind datorii karmice sau programe stabilite înainte de întrupare (nu toţi au parte de astfel de programe şi nici nu este neapărat necesar).
O relaţie se poate încheia brusc prin învăţarea lecţiilor de viaţă alături de acea persoană.
Mai departe, poate apărea o nouă relaţie sau niciuna, logic.
De ce ne despărţim de cineva şi suferim din dragoste?
Nu există de fapt suferinţă din dragoste. Există doar propriile noastre umbre proiectate şi văzute în celălalt. De fapt, noi suferim din cauza umbrelor noastre (fricilor noastre) pe care nu le putem birui şi avem ataşamentul şi aşteptarea de la celălalt să ne elibereze. Dacă am fi suficient de maturi să le vedem, să le acceptăm şi să le biruim, nu ar mai exista suferinţa în relaţii, ci eliberarea de ele. De fapt, noi trebuie să ne biruim pe noi înşine pentru a ne simţi împliniţi.
Şi aici apar credinţele şi toate frustrările noastre. Spre exemplu, în cazul unor femei care suferă în “dragoste”, brusc în sistemul lor de credinţe se instaurează credinţa că toţi bărbaţii sunt nişte porci, toţi bărbaţii sunt agresivi, toţi bărbaţii vor să domine etc etc… Astfel se refugiază în vibrator şi ciocolată. La fel şi în cazul bărbaţilor cu texte precum “toate femeile sunt curve”.
Nu credem că există relaţia perfectă, deoarece ea este văzută la nivel de personalitate. Dar credem că iubirea de sine şi biruirea propriilor umbre îţi poate rezolva problemele în relaţiile pe care le ai şi să-ţi atragă o relaţie după inima ta
Pentru o cunoaştere de sine mai bună şi a propriilor umbre, vă invităm în continuare să vă faceţi analiza amprentei energetice şi să ieşiţi din acest ciclu karmic al “suferinţei din dragoste” sau neiubirii de sine.
Vă mulţumim şi Vă Iubim!