Despre Iertarea de sine, iubirea de sine şi iubirea necondiţionată
Vom vedea de fapt că nu este vorba despre iubire sau ură, ci despre trăire în adevăr.
Prin iubirea de sine putem să ne vindecăm şi să ne înţelegem lecţiile de viaţă într-un mod mai accelerat şi “uşor”. Şi cum ceilalţi sunt oglinda noastră în mare parte şi ceea ce se află în interiorul nostru se manifestă şi în exterior, ar fi destul de uşor să-i iubeşti şi să-i accepţi pe ceilalţi, dar să vezi chestie dificilă… să te iubeşti pe tine 
Prin acceptarea/ iertarea/ iubirea umbrelor noastre ne putem întregi şi intra în iubire necondiţionată. Ele sunt părţile noastre neşlefuite care au nevoie să fie înţelese pentru a putea deveni cu adevărat co-creatori.
Cei care vă ocupaţi cu terapii, ştiţi că pentru a vindeca un client/pacient este nevoie ca tu să fi înţeles acea lecţie în alte vieţi sau în viata aceasta… sau să se regăsească şi în tine acea situaţie şi să o recunoşti în celălalt, pentru a o vindeca.
De fapt, iubirea necondiţionată nu există la nivel de eu. Deşi are nevoie de un „eu” pentru o înţelegere superioară asupra răului şi a binelui. Ea se manifestă în adâncul inimii noastre, acolo unde nu există timp şi spaţiu. Adică, aparţine dimensiunii 5D 
Prin iertarea de sine şi acceptarea a ceea ce suntem, putem cu adevărat spune că trăim în Conştiinţa Christică (a iubirii necondiţionate) şi că nu avem limite… suntem zero limite 
Cred că toţi cei care citiţi acest articol aţi trăit în punctul zero al iubirii necondiţionate pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă. Dar ce se întâmplă când ieşi din ea? Şi de ce ieşim din ea mai exact? Adică de ce cădem înapoi în creier şi în dualitate? Ei bine, răspunsul este simplu. Nu cunoaştem legea iubirii necondiţionate şi nu ştim cum să rămânem în ea. Astfel, suntem obişnuiţi să cădem înapoi în dualitate şi să ne învăţăm lecţiile prin intermediul personalităţii.
Putem să ne iertam cu adevarat pe sine, să ne iubim şi să ne acceptam atunci când ne înţelegem şi ne cunoaştem pe sine. Fără o cunoaştere de sine nu putem menţine această vibraţie 5D. Ea are nevoie de cunoaşterea minţii pentru a fi stăpânită şi trăită într-un mod cosmoetic Iar aici vă invităm la analiza amprentei energetice pentru o înţelegere mai uşoară a lecţiilor de viaţă.
Cum poate iertarea de sine să ne rezolve problemele şi să ne înveţe lecţiile? Păi după cum am mai spus, ceea ce este în interior se reflectă în exterior. Adică ceea ce vedem în ceilalţi şi ne place sau nu ne place sunt aspectele noastre interioare. Toţi suntem una şi aceeaşi Conştiinţă. Iar dacă le înţelegem motivul pentru care le avem, unde vor să ne ducă, ne acceptăm şi iertăm aşa cum suntem, atunci putem spune că trăim în zero limite. Dar nu putem trăi în iubire necondiţionată dacă suntem proşti bâtă şi nu întţelegem legea.
Şi mai exact, ce este legea iubirii necondiţionate? Asta ne priveşte pe fiecare în parte să descoperim această taină. Ea se relevă prin unicitatea fiecăruia în parte, prin ceea ce este el original. Prin cunoaşterea de sine. Astfel poate cea mai mare învăţătură din prezent rămâne “Cunoaşte-te pe tine Însui.” 
Nu cred că s-a scris despre această taină şi despre cum să trăieşti în legea iubirii necondiţionate, mai exact. Chiar dacă au fost mulţi maeştri care au dat învăţătura mai departe din propria lor experienţă şi nu numai.
Acceptarea unor adevăruri sau dogme fără înţelegere ăi cunoaştere de sine duce la habotnicie iar impunerea adevărurilor descoperite de noi altora naşte dictatura.
Şi adevărul ce este? Adevărul este dat de faptul că nu există adevăr absolut, ci depinde de fiecare în parte ce formă va lua realitatea care îl înconjoară. „Du-te, şi facă–ţi-se după credinţa ta.”
Credinţa izvorăşte din adevărul nostru, cunoaşterea de sine, iertarea de sine, iubirea de sine şi acceptarea propriei originalităţi. Iar Originalitatea înseamnă de fapt întoarcerea la Origini şi la ceea ce suntem. Conştiinţa Pură. Una cu Dumnezeu. Toţi suntem aceeaşi conştiinţă. Astfel că nu există un „eu” care să perceapă această originalitate şi să se iubeasca pe sine. Pentru că există doar sinele şi atât. Atunci nu se pune problema unui „eu” care să iubească sinele, pentru că de fapt totul este sinele. Aici noi trăim în adevăr şi nu putem nici să ne supraestimăm dar nici să ne umilim fiind una cu sinele şi doar sinele. Aici cunoaştem adevărul şi trăim în adevăr.
Credinţa nu are legatură cu speranţa. Speranţa apare atunci când ne facem iluzii, aşteptări şi avem dorinţe care nu sunt în acord cu sinele nostru. Mai exact, speranţa apare atunci când trăim în dualitate, în creier iar credinţa când trăim în inimă.
Credinţa este bazată pe ştiinţa minţii. Adică mintea ştie sigur că aşa este şi aşa apare credinţa puternică în ceva. Ştiu sigur/cred că pot să merg pe apă pentru că…. Şi acest “pentru că” depinde de mintea fiecăruia. Dar dacă nu există o ştiinţă sigură prin credinţă, atunci apare speranţa. Sper că pot să merg pe apă pentru că… şi nu putem.
Putem spune că adevărata credinţă apare atunci când renunţăm la “credinţe”/speranţe/iluzii/aşteptări şi începem să trăim responsabil şi să ne asumăm ceea ce suntem.
Acceptarea unor adevăruri depinde de evoluţia fiecăruia şi pe ce nivel de undă se află. Cei care rezonează cu mine pot să accepte acest articol ca fiind adevărat, iar ceilalţi să-l respingă.
În concluzie…
Concluzia este… Daţi-vă voie… NETI NETI
https://www.youtube.com/watch?v=AjiIeTAJeZQ
https://luminitaveteleanu.files.wordpress.com/2015/08/zero-limite-de-joe-vitale.pdf
Vă Mulţumim şi Vă Iubim! 🤗 ❤️
Vezi şi Analiza Amprentei Energetice