Ce este Adevărul şi ce este Iluzia?

     Adevărul Adevărat este că Iluzia devine Adevăr iar Adevărul şi Iluzia sunt de fapt unul şi acelaşi lucru. Haideţi să le explicăm simplu.

     Adevărul este format din Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine Iar Iluzia (Maya) este formată din Nume şi Formă.

     Aceasta înseamnă că tot ceea ce vedem este Conştiină, adică un singur spirit care se mişcă în tot şi în toate, absolutul oriunde şi peste tot. Este Existenţa reală. Este precum o energie necreată care aşteaptă să fie materializată. Şi este Beatitudine, adică fericire şi armonie. Toate acestea sunt precum în Tao. Sunt Calea şi Virtutea.

     Iar Maya este Numele şi Forma pe care noi o dăm lucrurilor. Mai exact, percepţia noastră. Dacă ne uităm la ceva, judecăm acel ceva din perspectiva noastră. Aceasta însemnă că-i dăm Nume, Formă şi-l facem real pentru noi.

     În Realitate, acel ceva este Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine, însă noi o învăluim cu Iluzia Numelui şi a Formei. În acest fel adevărul devine realitatea pe care noi vrem să o vedem.

     Ne uităm la un eveniment şi îl judecăm după percepţia noastră. Bineînţeles, fiecare are perspectiva lui. Asta înseamnă că fiecare are Realitatea lui despre acel eveniment.

     Modul în care Învăluim lucrurile în Nume şi Formă ţine de nivelul nostru de evoluţie. Fiecare vede şi judecă realitatea în funcţie de nivelul la care se află. Cu cât urcă mai sus, cu atât conştientizează mai mult că totul este doar Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine, iar Numele şi Forma, doar simple Iluzii. De altfel, percepţia asupra Adevărului şi a Iluziei se schimbă cu creşterea spirituală.

     Vedem o funie şi credem că este un Şarpe. Aceasta este iluzia iar adevărul este că acolo de fapt este o funie. Asta se întamplă la toate treptele de conştienţă. Maya este foarte subtilă şi ne va face să credem că ceva este real sau nu, tocmai pentru creşterea noastră. 

     Ne putem bucura de un cer albastru ştiind că el nu este chiar albastru. Conştientizând adevărul, dispare iluzia credinţei noastre că cerul este albastru. Un copil dacă se uită la un film dramatic, îl priveşte ca şi cum chiar este real. Astfel începe să plângă şi să sufere crezând că tot ceea ce vede este absolut real, nefăcând diferenţa între Adevăr şi Iluzie.

     Dacă suntem setaţi pe ceva să credem sau ne frustrează ceva, sigur întâlnim mereu acel ceva în viaţa noastră. Ne frustrează faptul că toţi bărbaţii sunt porci sau toate femeile sunt curve? Atunci doar asta o să vedem în viaţa noastră, ba chiar noi devenim acel ceva pentru a-l înţelege. Este lecţia noastră de viată, durerea care nu ne lasă să vedem Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine, lecţie care trebuie înţeleasă şi depăşită. 

     Sau suntem încrezători în Horoscopul de la Televizor. Ne place (suntem iluzionaţi de maya) de prezentatoare/prezentator şi deja suntem predispuşi să credem în ce spune acolo. Credem cu atâta tărie încat chiar ni se întamplă cele spuse.

     Trebuie să facem diferenţa. Una este ceea ce este de fapt, adică Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine, şi alta este percepţia noastră faţă de acel lucru.

     La realizarea acestui fapt conştientizezi că tu eşti cel care îşi face realitatea. Să nu uităm vorba: “Adevărul Absolut este dat de faptul că nu există Adevăr Absolut. Depinde doar de tine ce formă va lua realitatea care te înconjoară”.

      Există extreme spre care ne ducem. Una este când vezi totul în Alb-Negru. Asta te poate face mai depresiv, cu tendinţe distructive şi să nu accepţi ceea ce ţine de creaţie. Şi alta este să trăieşti Super Optimist şi să vezi doar Creaţia şi doar ce-ţi imaginezi tu ca fiind real. Aici apar vise şi fantezii care nu se pupă cu realitatea. Deci aceste două extreme trebuiesc aduse în echilibru prin înţelegerea Adevărului şi a Iluziei. Dacă vrei să devii ceva trebuie să trăieşti ca şi cum eşti deja acel ceva. Şi să vezi partea pragmatică a ceea ce nu-ţi permite să fii deja acel ceva, iar acolo să lucrezi pentru a ajunge unde îţi doreşti. Ori dacă rămâi mereu depresiv şi-ţi spui că nu poţi să fii acel ceva, nici nu o să ajungi. Sau să te enervezi pe alţii că vor să pară altcineva decât ceea ce sunt. Acolo îi poţi îndruma să devină ceea ce ei vor să fie. Undeva acolo este o dorinţă şi un potenţial. Ori dacă eşti mereu pe distrugere şi vezi doar în alb-negru, viaţa aceasta nu o să dea naştere la creaţie, evoluţie şi perfecţiune. Există această cuadratură astrologică dintre Leu şi Scorpion, dacă ştiţi.

     Spuneam că modul în care interpretăm realitatea ţine de nivelul nostru de dezvoltare. Poate ştiţi acea poveste cu băştinaşii care nu au putut să vadă vaporul deşi era în faţa lor. De ce? Pentru că era la un nivel superior de conştienţă iar ei nu puteau să-l vadă. Asta se întamplă oricui. Exista nivele mai sus decât noi, pe care nu le putem conştientiza total şi mintea le neagă. Astfel, rămâne doar Realitatea pe care noi vrem să o vedem. Câţi au vazut nave ET deasupra cerului?

Orice considerăm Real devine deja Real pentru noi

     Maya este atât de subtilă încât trebuie să ai o minte tare ascuţită şi s-o vezi. Spre exemplu, putem spune că Soarele este pe cer indiferent că un om crede sau nu în asta. Dar acest Soare pe cer ţine de o Maya mai subtilă. Într-adevăr, ea este tot o creaţie, la fel cum sunt credinţele noastre la nivelul realităţii locale.

Maya devine una cu adevărul însă este separată de adevăr. Şi acum, citire din Shankara:

„Māyā este indescriptibilă şi indefinibilă pentru că nu este nici reală, nici ireală sau amândouă. Nu este reală, deoarece nu are o existenţă separată de Brahman(Absolut/Adevar); nu este ireală, deoarece proiectează lumea aparenței. Nu este reală, pentru că dispare în fața cunoaşterii; nu este ireală, pentru că este adevărată atât cât durează. Nu este reală pentru că constituie o limită la Brahman şi, totuşi, este suficient de reală pentru că da naştere lumii aparenței. Şi nu este nici reală, nici ireală, pentru că această concepţie este contradicţie în sine.”

     Ca să putem să vedem acel ceva, avem nevoie să urcăm în Evoluţie. Şi cum se întamplă aceasta? Păi, prin procesul evoluţiei care implică experienţă, studiu, înţelegere, timp, cunoaştere. Când trecem pe nivele superioare, atunci înţelegem ce nu înţelegeam în trecut.

     Aşa se întamplă şi cu vindecările traumelor. Ca să îţi vindeci o traumă, trebuie să treci deasupra ei ca nivel de înţelegere. Eu dau un exemplu. Atunci când eşti mic şi te joci cu maşinuţa, te superi că cineva ţi-a furat maşinuţa şi asta îţi poate provoca o „traumă/durere”. Însă când ai ajuns adult te gandeşti: “A….cum puteam să mă supăr pe asa ceva? Eram doar un copil”. Exact aşa se întamplă şi cu vindecările. Nu poţi să te minţi că te vindeci prin tot felul de meditaţii sau minciuni pe care ni le spunem sub pretextul “Gata! Am făcutmeditaţie cu Arhangheli, sunt vindecat”. Asta nu o să facă decât să îngroape problema în subconştient şi să te prefaci că o înţelegi. Doar pentru că de fapt, fugi de ea. Mulţi oameni când zic că vor să se vindece, ei se gandesc că se vindecă şi se întorc la viaţa pe care o aveau şi o considerau bună. Doar că pentru a trece peste problemă trebuie să urci în Înţelegere. Să conştientizezi problema şi să o înţelegi. Aici deja 80% din vindecare s-a produs. Restul ţine de integrarea ei şi, gata, te-ai scos.

     De asta punem noi accent la analiza amprentei energetice pe înţelegerea durerii şi unde vrea să te ducă de fapt. Aici scoatem la suprafaţă Conştientizări, Înţelegeri, unde vrea să te ducă şi care este soluţia ei, iar problema devine ca şi vindecată.

     Dacă putem să facem pe cineva să vadă Adevărul aşa cum îl vedem şi noi? Nu cred. Cred doar că-l putem îndruma dacă suntem competenţi şi buni profesori. Altfel, nu poţi forţa pe cineva să vadă Realitatea aşa cum o vezi şi tu. La fel cum nu poţi forţa un copil de 5 ani să conducă un Camion. Îl poţi manipula dacă vrei să creadă în ceea ce crezi şi tu, însă aceasta nu o să-l ajute prea mult. Există o vorbă: „Când elevul este pregătit, atunci profesorul apare.”

Aşadar…

Totul este Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine (Această Sfântă Treime)

    Noi învăluim Adevărul cu Maya, mai exact cu Numele şi Forma. De ce ? Pentru că nu suntem pregătiţi să vedem Adevărul. Astfel avem nevoie de această Maya să ne dea nişte lecţii de viaţă pentru a ne pregăti. Uşor, uşor, ajungem să conştientizăm doar Adevărul şi să înţelegem că noi ne facem Realitatea aşa cum dorim. Asta o să ne facă Co-Creatori Conştienţi prin cunoaşterea Răului şi a Binelui.

    Chiar sistemul nostru de credinţă suferă o transformare. Pentru că ne dăm seama că orice credinţă devine realitatea pe care vrem să o vedem. Iar sistemul de credinţe personal devine una şi aceeaşi cu Oceanul. Putem asocia Adevărul cu Oceanul şi apa care este transparentă. Astfel, Apa va lua forma pe care noi vrem să i-o dăm. De aceea este bine să ne vindecăm de frici şi traume, adică să le înţelegem pentru a materializa ceea ce este armonios în viaţă.

     Se mai spune să renuntam la Dorinţe pentru că ne provoacă Suferinţă. Ei bine, eu consider că este parţial adevărat. Deoarece depinde de unde există acel impuls al dorinţelor. Atâta timp cât sunt dorinţele iluzorii ale Mayei minţii noastre (observaţi? Minte de la Minciună) acelea pot provoca suferinţă prin simpla neîmplinire a lor. Maya te iluzionează cu Beatitudinea/Fericirea obiectului dorit. Aceasta te face să uiţi că tu eşti Conştiinţă-Existenţă-Beatituine în tot şi toate, iar acel lucru îl ai deja. Iar dacă dorinţa vine la nivel iluzoriu mental te va face să crezi că nu o ai şi o să-ţi provoace suferinţa.

    Însă dacă Trăieşti în inimă, conştientizezi că Totul este Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine şi impulsul Inimii este însuşi Adevărul. Astfel că tu nu ai de făcut decât să-ţi urmezi impulsul şi să trăieşti în Beatitudinea existenţei. Aceasta îţi împlineşte dorinţa care este de fapt a Sinelui real, este Calea şi Virtutea. Smerenia. Înseamnă să trăieşti în armonie cu existenţa şi cu Sinele. Simplu, dar în acelaşi timp, Complex. În Smerenia Căii nici nu te umileşti, nici nu te preaslăveşti. Ci pur şi simplu eşti, trăieşti în sine şi „eşti pe val”.

     Mai auzim că gusturile/plăcerile ţin de Maya a Corpului Fizic iar asta te poate ţine blocat în Materie şi Iluzie. Ceea ce consider parţial adevărat. Dar dacă conştientizezi că totul este Conştiinţă-Existenţă-Beatitudine, atunci ce te ţine blocat în Maya? Nu ai decât să te bucuri de un suc bun de Mango şi să-l bei. Când eşti pe Calea Virtuţii în Tao plăcerile devin o stare de a fi a beatitudinii/fericirii. Maya te păcăleşte cu plăceri doar dacă nu conştientizezi Adevărul. Însă atunci nu ai decât să trăieşti în armonie cu viaţa.

     Calea nu este renunţarea la Ego şi la Corpul fizic prin neaceptarea lui. Tocmai asta te aruncă în Dualitate. Ego-ul nu poate fi predat pentru că nu există cineva căruia să-l predaţi. Poţi face diferenţele între Adevăr şi Iluzie doar. Ego-ul este de fapt Sinele şi devine însuşi sinele. Neacceptarea lui te aruncă în Suferinţa Dualităţii. Asumarea responsabilităţilor şi a ceea ce eşti te face să-ţi urmezi Sinele să-ţi împlineşti menirea şi să conştientizezi că există doar Sinele. O singură coştiinţă. Sinele nu are cum să se predea Sinelui pentru că el este însuşi Sinele. Atunci cine cui se predă?

     Calea este înţelegerea şi acceptarea vieţii aşa cum este ea. Trăirea în Armonie pe toate planurile. Posturile grele te pot scoate din lumea Iluziei Materiale însă îţi pot detoriora organismul. Ideal este să Trăieşti Conştient de Adăvar şi de Iluzie, în armonie cu viaţa. Astfel mănânci sănătos şi cum trebuie mâncare bună care să-ţi ofere şi plăcere şi sănătate. Nu elimini ideea de plăceri doar pentru o gustare „mai sănătoasă” dar nici nu elimini mâncarea sănătoasă pentru gust. Aşa trebuie să fie Adevărul şi Iluzia, una şi acelaşi lucru precum mâncarea sănătoasă cu gust bun.

    Adevărul şi Iluzia devin una şi aceeaşi. Rămâi pe Calea Inimii, a Virtuţii şi creează de acolo. Schimbă Numele şi Forma minţii cu Adevărul Inimii tale.

   Acum vreau să te întreb. Dacă ai fi deja ceea ce ce eşti, cum ai conştientiza asta? Ce te blochează să fii deja ceea ce eşti? Şi ce ai face dacă ai fi deja ceea ce eşti?