Ades visez la ingropata Atlantida, pierduta in epoci ce-au disparut in
noapte.
Eon dupa eon ai fiintat in frumusete, lumina stralucind in intunericul
noptii.
Atotputernic, domnind peste cei nascuti pe pamint,
Stapan al Pamantului in vremea Atlantidei.
Rege al natiilor, stapan al intelepciunii,
LUMINA deasupra orasului SUNTAL,
Pastrator al caii,
Traia in TEMPLUL sau,
MAESTRUL din UNAL,
LUMINA a Pamantului in zilele Atlantidei.
Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,
Traind in corpuri ca si printre oameni.
Nenascut pe Pamant,
EL, venit de dincolo de noi,
SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.
Sa stii, omule, ca Maestrul HORLET,
Nu a fost niciodata una cu copii oamenilor.
In vremuri de demult cand Atlantida s-a aratat ca o putere
A aparut cineva cu Cheia Intelepciunii,
Aratand tuturor calea spre LUMINA.
Aratatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desavarsire,
Calea Luminii ce curge printre oameni.
Stapanind intunericul, conducand Sufletul-Omului,
Spre inaltimi ce erau Una cu Lumina.
Imparti el Regatele in parti.
Zece erau la numar, conduse de copii oamenilor.
Intr-unul construi un TEMPLU,
Dar construit nu de copii oamenilor.
Din ETER a chemat substanta, modelata si cu forma data de puterea lui
YTOLAN
in formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.
Kilometru dupa kilometru subtanta a acoperit insula,
spatiu dupa spatiu a crescut in putere.
Neagra, si totusi nu, dar intunecata ca si spatiul-timp,
adanc in interiorul ei ESENTA LUMINII.
Cu repeziciune aparu Templul
modelat si cu forma data de CUVANTUL LOCUITORULUI,
chemat sa se formeze din ceea ce n-are forma.
Construi apoi EL, in interior, camere marete,
le umplu cu forme chemate din ETER,
si cu intelepciune facuta sa apara din mintea Lui.
Fara forma era EL in TEMPLUL sau,
si in acelasi timp era format in imaginea oamenilor.
Traind printre ei si totusi nefiind de-al lor, ciudat si foarte diferit
era EL de copii oamenilor.
Alese apoi dintre oameni TREI care sa fie poarta spre el.
Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca sa devina legatura lui cu
Atlantida.
Mesageri care sa-i duca sfatul regilor copiilor oamenilor.
A ales si pe altii si I-a invatat despre intelepciune;
ca invatatori sa fie ei pentru copii oamenilor.
Apoi i-a asezat pe insula UNDAL pentru a fi
invatatori ai Luminii pentru oameni.
Fiecare din cei astfel alesi, a trebuit sa fie invatat intre cinci si zece ani.
Doar astfel putea sa inteleaga cum sa aduca LUMINA copiilor
oamenilor.
Astfel aparu Templul, locul unde statea Invatatorul oamenilor.
Eu, THOTH, am cautat dintotdeauna intelepciunea,
In intuneric si in Lumina.
Inca din tinerete am mers pe cale, cautand sa capat si mai multa
invatatura.
Dupa multe straduinte, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.
Mi-a facut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din intuneric
la LUMINA.
m-a dus in fata LOCUITORULUI, in Templu, in fata marelui FOC.
Acolo, pe maretul tron, L-am vazut,
pe LOCUITOR, invesmantat in LUMINA
si stralucind ca focul.
Am ingenuncheat in fata maretei intelepciuni,
simtind LUMINA curgand in valuri prin corpul meu.
Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:
“Intuneric, vino spre Lumina.
De mult tot cauti calea spre LUMINA.
Fiecare suflet de pe pamant care isi slabeste lanturile,
va fi curand eliberat din robia noptii.
Adanc din intuneric te-ai ridicat, si te-ai apropiat mai mult de Lumina
telului tau.
Aici vei locui ca si copil al meu, pastrator al intelepciunii,
unealta a LUMINII de departe.
Aparator al intelepciunii in epocile intunericului,
ce curand se vor abate asupra copiilor oamenilor.
Locuieste aici si soarbe din toata intelepciunea.
Secrete si mistere ti se vor dezvalui.”
Raspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicand:
“Lumina ce te scobori asupra oamenilor,
da-mi din intelepciunea ta
ca sa pot fi invatator de oameni.
Da-mi din LUMINA ta ca sa ma pot elibera.”
Imi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:
“Epoca dupa epoca vei trai prin
intelepciunea ta, da, cand peste Atlantida
se vor rostogoli valurile oceanului,
vei avea Lumina, desi ascunsa in intuneric,
pregatita sa apara oricand o vei chema.
Mergi acum si invata si mai mult din intelepciune.
Dezvolta-te in LUMINA catre TOTUL infinitului.”
Mult timp locuit-am in templul
LOCUITORULUI pana cand in sfarsit m-am contopit cu LUMINA.
Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea
LUMINII.
Am urmat calea ce ducea adanc in inima Pamantului,
invatand deopotriva secretele de deasupra si de dedesubt;
invatand calea spre SALILE DIN AMENTI;
invatand despre LEGEA ce tine lumea in echilibru.
Intelepciunea mea purtatu-m-a spre camerele ascunse ale Pamantului,
adanc sub scoarta Pamantului, pe calea ascunsa de epoci copiilor
oamenilor.
Mi s-a revelat chiar si mai multa intelepciune inainte de a capata o noua
invatatura:
aflat-am ca orice e parte a unui TOT, maret si totusi mai maret
decat tot ceea ce cunoastem.
Cautat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.
Pe masura ce inaintam, din ce in ce mai multe secrete aflam.
Acum, privind in urma prin epocile trecute, stiu ca intelepciunea nu
cunoaste limite,
ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului.
Lumina era in vechea Atlantida.
Si totusi si intunericul se ascundea acolo.
Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni.
Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau,
Mandri erau de locul lor intre oameni.
Adanc au cercetat in ce le era interzis,
Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.
Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar
Si sa o aduca la suprafata.
Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat,
Altfel va fi limitat de lipsa luminii.
Deschis-au ei apoi,
Prin cunoasterea lor,
Cai interzise omului.
Dar, in Templul Sau, cel ce vede tot, LOCUITORUL,
sade in AGWANTI, in timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinareste liber.
I-a vazut pe atlanti, cu magia lor,
Deschizand poarta ce urma sa aduca pe Pamant mare necaz.
Cu repeziciune se-ntoarse sufletul sau atunci in corpul sau.
Din al sau AGWANTI se ridica
Si isi chema cei TREI preaputernici mesageri.
Dadu porunci ce zguduira lumea.
Adanc sub scoarta Pamantului, spre Salile din Amenti,
Repede cobori LOCUITORUL.
Chema apoi fortele stapanite de cei Sapte Maestri;
Schimba echilibrul Pamantului.
Adanc scufunda Atlantida sub valurile-ntunecate.
Sfarama poarta ce fusese deschisa;
Distruse intrarea ce ducea dedesubt.
Toate insulele fura distruse cu exceptia insulei UNAL,
Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.
Pe acestia ii pastra ca sa fie invatatori,
Lumini pe calea celor ce vor veni
Lumini pentru copii mai mici ai oamenilor.
Ma chema apoi pe mine, THOTH, in fata lui,
Si-mi dadu porunci pentru ce trebuia sa fac, zicandu-mi:
“Tu THOTH, ia-ti toata intelepciunea.
Toate cunostintele, toata magia ta.
Mergi si fii invatator de oameni.
Mergi si pastreaza cunostintele
Pana cand, cu timpul, LUMINA va spori in oameni.
LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,
Ascunsa dar de gasit pentru cei luminati.
Peste tot Pamantul, iti dam putere,
Te eliberam s-o oferi sau s-o iei.
Aduna-i acum pe fii Atlantidei.
Ia-i si fugiti la oamenii din pesteri.
Zburati spre taramul Copiilor lui KHEM.”
Adunatu-i-am apoi pe fii Atlantidei.
In nava am adus toate documentele mele,
Cele ale scufundatei Atlantide.
Adunatu-mi-am toate fortele,
Unelte multe ale magiei atotputernice.
Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii.
Deasupra Templului ne-am ridicat
Lasand in urma pe cei Trei si pe LOCUITOR,
Ce sedeau in SALILE de sub Templu,
Inchizand calea spre Maestrii Ciclurilor.
Cu toate acestea, celui care are cunoastere,
Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.
Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile diminetii,
Spre taramul copiilor lui KHEM.
Acolo, prin puterea mea,
I-am cucerit si i-am condus.
Ridicat-am spre LUMINA, pe copii lui KHEM.
Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va
fi liber.
Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.
Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,
Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere.
Afla, omule, ca departe, in viitor, invadatori vor veni din adancul
spatiului.
Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune.
Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta.
Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu.
Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o.
Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta;
Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.
Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea.
Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine.
Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete.
Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea.
Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea.
Acum tie ti-am incredintat calea mea.
Urmeaza calea.
Afla tu secretele mele.
Caci tie ti-am aratat drumul.