
Experimentăm aici pe pământul acesta 3D diferite experiențe mai mult sau mai puțin plăcute. Și ne întrebăm de ce? Descoperim poate că este vorba despre o plata karmică fie din vieți anterioare fie din transgenerațional și că o merităm. Ne achităm polița și asta este mergem mai departe.
Însă în unele situații descoperim că noi ca suflete ne-am ales aceste experiențe înainte să venim pe pământ. De ce? Pur și simplu că vrem să vedem cum este sau că ne plictiseam și nu știam ce să mai facem. Asta se întâmplă în special celor ce vin recent pe acest pământ de pe alte planete unde totul este bine și roz. Se gândesc cum ar fi să vadă ce înseamnă suferința și aleg să trăiască experiențe nașpa aici pe pământ.
Ei bine lăsând plictiseala și plata karmică eu am descoperit că sufletul se mai și iluzionează crezând că anumite experiențe nașpa îl vor învăța ceva. Pune te singur în postura în care îți alegi situații urâte în relații și ai parte de niște experiențe oripilante care te marchează pe viață. Cu ce te-a ajutat asta? Ți-a format încă câteva traume în plus ca să ce? Să zici că altfel nu învățai ce este iubirea? Serios? Oare nu puteai pur și simplu să simți iubirea sau să o observi ca apoi să-ți dai seama ce este? Chiar a fost nevoie să vezi neapărat cum este să ai parte de acea experiență? Pentru sufletul contează mai puțin asta, el nu se gândește la consecințe, el doar vrea să trăiască experiența. Ce este pentru el 100 de ani pământeni în universul asta infinit?
Sau te poți pune într-o altă situație unde sufletul vrea să experimenteze sărăcia crezând că va înțelege ceva din asta. Cum este să duci o viață mizeră unde n-ai bani să-ți plătești chiria și de pe ce vei mânca? E bine? Îți place să experimentezi asta? Mai vrei?
Trebuie să ținem cont că sufletele noastre au fost adormite mii de ani pe pământul asta și ele nu mai “gândesc rațional” să zicem așa. Reacționează impulsiv ca un copil mic ce vrea o acadea fără să se gândească la consecințe și rezultate. El doar vrea să experimenteze. Aici se iluzionează pentru că-și atrage singur suferință prin niște experiențe ce nu-i sunt neapărat necesare.
Am observat că noi dacă ne amintim ceea ce suntem și vedem adevărul atunci și sufletul se liniștește și nu mai caută experiențe nasoale sub pretextul că vrea să învețe ceva. Când realizăm adevărul sufletul va spune “Oh wow deci asta este, atunci nu mai vreau să experimentez asta pentru că știu că nu va fi bine.”
Dacă noi înțelegem lucrurile corect și adevărat, atunci vom trezi sufletul și vom evita anumite experiențe nașpa pe care el le caută sub scuza că are ceva de învățat de acolo. El doar este adormit și nu vede adevărul iar noi suntem responsabili de trezirea lui. Suntem mai mult treji ca și Conștiință decât ca suflete, pentru că sufletele noastre abia se dezmeticesc și încă au tot felul de idei ciudate. Se spune să-ți asculți sufletul. Și ce faci dacă sufletul te trimite la tortură crezând că el așa ajunge sfânt și că ai ceva de învățat din asta? Îl vei asculta? Sau ce ar fi să-i explici tu clar ce consecințe sunt în urma acestei alegeri, să-l trezești să vadă adevărul și să-l educi?
Deci consider că dacă începem să ne reamintim pe bune cine suntem și să vedem adevărul așa cum este el, atunci și sufletul va înțelege și nu va mai căuta experiențe nasoale de dragul “învățăturii”. Poți învăța și fără să suferi aiurea.
Voi ce părere aveți? Vă invit la analiza amprentei energetice să analizăm împreună ce lecții de suferință și-a mai ales sufletul vostru înainte de întrupare.